am căzut odată
și m-am ridicat de două ori
nu am înțeles nici astăzi de ce ar fi trebuit să cad
poate pentru ca să am de unde mă ridica
sau poate că așa ai vrut tu
iubita mea din anotimp

te-am revăzut în ploile verii
și râdeau fulgerele
și băteau cu pumnul în masă
tunetele
le-am recunoscut imediat
erau vorbele tale
din timpul acela când eu nu știam ce să fac
să fug
sau să stau pe trunchiul unui castan
de la hotarul existențelor
unui altfel de bulevard

am oprit alergarea și mi-am șters tâmplele
ce stăteau să bată în toba unei deșteptări
dar nu a întârziat să apară
la întâlnirea neprogramată
într-o dimineață ce părea că vine
din vremuri uitate
pe iarba verde din curtea casei
am făcut dragoste nebună
au rămas impregnate imagini cu trupuri
pe suflete
s-au iubit atât de mult
mai știi iubire?