Mai știi, iubito, cum eram
Până să ne-ntâlnim?
Trăiam murind și ne mințeam
Că suntem vii și că iubim.

Eu mă gândeam că nu exiști
Iar tu nu m-așteptai,
Păream normali dar eram triști
Și alungați din Rai.

Ne îndreptam neînțeleși
Spre negru, spre uscat,
Tu te-ntrebai spre ce să ieși
Iar eu unde-am intrat.

Eram ca două flori uscate
Ținute vii de soartă,
Ca niște haine prea purtate
Ce brusc nu se mai poartă.

Ce bine că ne-am întâlnit
Și că trăim din nou!
Eu sunt norocul tău dorit
Iar tu al meu cadou.