RUGÃ ÎN LACRIMI

E multă nedreptate când crucea ți-o încarci
dar cine e de vină, căci tu păcate faci?
când oaia paște-n turmă, dar umblă rătăcită
scaieți se prin de oaie în blana încâlcită,

Așa se prin păcate de cel ce rătăcește
își duce crucea-n spate chiar dacă nu voiește,
când domnul îți vorbește și-ți spune să te-nchini
tu umbli ca nebunul călcând prin mărăcini.

Și-atunci să te-ntreb, de ce calci pe păcate?
când domnul paște turma la ușa ta iar bate,
și tu ca bun creștin de grabă să-i deschizi
și nu pacatu-n tine voit să îl închizi.

C-atunci ,durerea vine și iar o să blestemi,
și-ar trebuii în lacrimi pe domnul să îl chemi,
căci vei simți durerea, până vei învăța,
că domnul nu îți bate degeaba-n poarta ta.

Când crucea ta o simți în lacrimi și durere,
de unde vrei să ai atâta mângâiere?
căci drumul din destin se va opri odată
și-atunci, ce o să faci la sfânta judecată?

E mult-amărăciune când sufletul se roagă
pentru iertarea ta să o primești în grabă.
și-n lacrimi tu să plângi spălând a lui picioare,
să pui sărutul tău pe ele ca o floare.

Credința te învață să nu îți furi iertarea,
să-ți duci durerea-n spate când arde lumânarea,
și când genunchii tăi în lacrimi vor călca
atunci, doar domnul sfânt iertarea îți va da.