-Hai, uită-te tu pe fereastră
Bea niște soare fără apă, privește apa sărată din mare.
Lângă mine a adormit o vară
Și nu vreau s-o trezesc încă.

Ea era atât de tristă în seara aceea
Și se gândea la tot felul de lumini și de pași.
Lângă urechea ei râdeau valurile
Îi tremura noaptea în cercei.

Pe o tarabă lângă dig dansau penele
Aproape am căzut.

El dormea cu ochii deschiși
Între două scoici albastre.
-Trezește-te și uită-te tu pe fereastră.
Vântul și fusta ei alergau până la dig.
-Care fereastră?
-Mai plouă pe mare de ieri până mâine.
-De unde știi?
-Am auzit vara vorbind în somn.
Ea uitase când s-a născut.
El avea mâinile încrețite.
Pe tarabă, o lumină roșiatică
Agăța cerceii.
-Þi-am spus să te uiți pe fereastră.
-Nu mai e. E numai nisip.
Uită de furtună.
Și vezi că... ți-au căzut cerceii.