Iubirea mea de catifea și munții plâng în urma ta
și cerul plânge-acolo sus că el iubirea ți-a adus,
el zace învelit în za ca o mireasă-n nunta sa
și fulgi de stele cad sus ce peste tine a apus.

Sunt valsuri ce plutesc pe nori ce fug din stele călători
și luna-ți câtă în amor cu stelele din al sau cor,
atunci eu te sărut în zori prin curcubeul de culori
și rău-n tine îl omor să fugă-n noapte călător.

Cu tine vreau să mă iubesc când nopțile întineresc,
și-n colțu cerului de-aramă iubirea mea în vis te cheamă,
și când cuvintele vorbesc, crăiasă nopții te numesc
îți vindec sufletul de rană când cad săruturi în năframă.

La masa dragostei am stat când gâtul tău l-am sărutat,
și când sub florile de tei paharul sfânt ai vrut să-l bei
credeam în sufletul curat cu care eu m-am îmbătat,
acum de visul îl mai vrei? să vii la mine să mă ei.

Sărută-mă când eu te chem și cu iubire te îndemn,
să vii la mine iar în vis să fug cu tine-n paradis,
și-ți voi cânta al meu refren acolo-n versul din poem
și te iubesc-ul meu nescris la tine va veni furiș.

Ce dulce ești frumoasa mea cu ochii tăi de peruzea,
aduti aminte de castani cum ne-am iubit atâția ani,
ningea pe tine fulgi de nea căzuți din cer de catifea
iubirea nu se dă pe bani, nici floarea dulce de bostani.