Ecoul neted a rămas
Pe banca fără de picioare,
Eu amintirii îi dau glas
Căci ce va fi prea mult mă doare.

Cu sunet vesel de chitară
A început de mult un pact,
Sperând că anii ce-or să vie
Îl vor păstra la fel, intact.

Cu moarte-an piept noi ne-am bătut
Zâmbind în fiecare clipă
Și clipe multe am petrecut
Până ce ziua era mică.