Fericirea are ușurimea aerului
la fel ca el
circulă liber prin spațiile lăuntricului
primenind cu bună dispoziție
atmosfera îmbâcsită a interiorului

Ploile căzute sub formă de blazare
peste fericire
îi ruginesc conținutul sublim
atunci când ești fericit
organismul lucrează
în mod optim
imanența dizolvă orice boală
celulele endorfine
se multiplică în corp
iar mântuirea devine
o formă palpabilă a fericirii

Omul e făcut din antiteze
dacă n-am cunoaște nefericirea
n-am ști ce este fericirea
oamenii uniformi și rectilinii
fără fericire, nefericire, emoții și ambiții
au sufletul sculptat în piatră
gândurile mortificate
se ciocnesc de atomi
și îmbibă ființa cu letargie
structurile umane
se sfărâmițează în corpusculi
perisabili
și apar fisuri
în axa existențială
timpul nu mai curge uniform și omogen
ci sincopat, intermitent și convulsiv
ființa zvâcnește disonant
iar tensiunea are valoarea discordiei

Apreciez constanta ființială
în locul exaltării sinusoidale
căci poți cade ușor în cealaltă extremă
în străfundurile deziluziilor
și nu mai poți ieși la suprafața
realității înecat în apa murdară
a depresiilor abisale
doar zborul este o soluție

Eu fac din forțele ce interacționează în lume
o aură impenetrabilă
în spatele căreia îmi dezvolt eufonic ființa.