Rătăcim pe cerul soartei ca un nor de meteori
Ne petrecem nevăzuți printre lumi și printre sori
Dar luăm foc, încet, încet, prăbușindu-ne prin vreme
Străluciri mici, punctiforme, licurind ca ploi de stele.

Înfrățiti de-aceeași cale, împărțind același drum
Între existența ternă și destinul de-a fi scrum
Luăm singurul sfârșit, care soarta ni-l ofera
Efemeri meteoriți care ard în atmosferă

Și în trecerea prin gol, căutându-ne liman
Am umblat și n-am găsit, zi de zi și an de an
Până-n clipa cea de urma, când căderii noastre grele
I s-a spus, pentru o clipă, că suntem ploaie de stele