geană pe geană
încă o clipă în galopul cailor
abandonându-și călăreții
la vremea amurgului

pulsul meu târându-se în țărână
adulmecă timpul
se apropie
dar încă nu-i simt copita în venă
sângele încă-mi stropește înaltul
iar lacrima mai udă pământul
trecerii mele
într-o colindă a cailor grăbiți

la început ca un cântec de leagăn
o fornăială în pântecul mamei
la sfârșit ca un bocet
un nechezat sfâșietor
în colacul aburind al timpului
din care fiecare
își scoate răvașul surpriză