Scriu dintr-o iarbă inertă în verde

sub o cascadă de pietre suflate cu aur

de prin vântul care face vocalize în flori.

Să nu uităm dragilor de primăvară...

Pietrele mi se aștern prin plete

broboane din scoici vândute de curenți

la bursa albastră din Newfoundland..

Grele mi-s pleoapele de târnăcoape,

nu îmi îngrop privirea cu cetera,

las arcușul să zburde mirean,

peste genele mele mătăsoase de dac.

Scârțâie Zamolxe în unghere.

Privirea mea lucie, sub praf.