Când ești departe, fiecare os
Mi se macină până ajunge praf,
Iar gândurile prind aripi
Și îmi ies pe urechi,
Pornind în căutarea ta.
Amintirile se aruncă din ochi,
Cu regretele pe post de parașută,
Lăsându-mi mintea
Cu totul goală și absentă.
Când ești departe,
Nu știu dacă mă dori tu
Sau mă dor eu,
Și simțurile mi se amestecă
Cu văpaia vânturilor
Și cu mirosul de paie arse
Al vecinului de lângă.
Când ești departe,
te caut și în gaură de șarpe,
Chiar dacă știu unde te afli,
Și când te vei întoarce
Să îmi completezi părțile lipsă
Din organism și din suflet.
Când ești departe,
Mă uit în oglindă și îmi sărut reflexia,
Crezând, în nebunia dorului,
Că ai revenit mai devreme.
Toate astea, când ești departe, iubite.