Deschide-ți fălcile, bestie urâtă!
Om cu patru picioare și strigăt de ghepard,
Cu dinți încarnați și privire abstractă,
Tu, care mănânci alți oameni,
Și care scuipi organe
Și te scobești apoi între dinți
Cu femururi și tibii !
Fiu al zeiței fecunde
Și al zeului desfrânat,
Nepot al Iadului
Și strănepot al fiarei,
Când ragi o dată tot pământul
Se cutremură,
Și morții se trezesc de spaimă.
Când clipești, iubirea se transformă în ură
Și ura în iubire,
Semi-zeu al războiului
Și zeu pe de-antregul al focului,
Strig către tine: Nu îmi e frică !
Și eu pot avea patru picioare
Dacă mă chircesc puțin,
Și pot alerga ca un ghepard
Dacă beau puțină benzină.
Nu îmi e frică !