sunt o fire dramatică
strâng clipele de gât cu nepăsare

am simțit-o trecând pe lângă mine
era cochetă
în urma ei două linii din parfum de crin colindau
dorul nebun care zvâcnea in pieptul ei fraged
până la picioarele chinului de a iubi
atât de aproape a fost încât
capul ei înclinat pe umărul întunericului
îmi căuta poveri noi de care nu m-aș lipsi niciodată

într-o zi i-am spus să-și oprească pașii aici
umbra trecutului ca o pată rece iernatică
are să pălească primăverii din sufletul meu

azi
stă în genunchi în fața mea
m-a atins ca pe-un nume stingher
am apucat să văd copaci împodobiți de vise
și ceva s-a oprit în mine
poate prietenii tabacul și scrisul neîndemânatic
viciul acesta care mă invită să dansez
cu bătăile unei inimi rănite

de două săptămâni
îi tot pipăi vânătăile începute de sfârșit
nu departe
doi îndrăgostiți muți
savurează primul sărut
are să fie vreme frumoasă
îmi spun
parcă mă simt cumva fericită
parcă de acum
din plămânii munților
începe viața