așa arată sfârșitul
ca niște stele descărnate mi-am zis
după patru nopți ferestrele mele s-au aburit
eu am devenit neagră
trecătorii ți-au smuls hainele
iar tu auzi întregul sistem solar

numai eu tac

tu nu știi
am păsări flamingo aici
mă hrănesc în timpul zilei ca să nu mor
își lipesc aripile de trupul meu
și mă înalță deasupra craterelor
de câte ori are loc o prăbușire

prin a cincea fereastră ai plecat
fără putință de întoarcere
ai grijă la drum
și la ochii de împrumut
eu am rămas aici
fără să mai privesc prin lupă

Dumnezeu mi-a spus
a șaptea zi va încheia întunericul
mă va îmbrăca în alb
acolo unde dragostea e absolută
aripile nu sunt cu împrumut
iar hrana nu se sfârșește niciodată

știi tu câte râuri mă vor spăla
de sângele închegat

nu îmi rămâne decât să mai înfrunt o noapte
și să iubesc
fără sfârșit