Aș vrea să pot să tac iubirea
În gesturi, răsunând sonor,
Dar îmi e frică să nu mor
Știind că am tăcut, aiurea.

Mi-e ciudă că, fără vreun sens,
Ani fără tine au trecut
M-am săturat să fiu un mut
Ce-și tace sufletul intens.

Te-ai întrupat fără cuvinte
În lumea tristă și banală
Prea plină pentru vorba goală
Cu care vreau să-ți curg în minte.

Poate c-ar trebui să tac,
Dar îți vorbesc, caraghios,
Cuvinte care n-au vreun rost
Imensități ce sunt un fleac.

Din zarva gândurilor mele
O să îți tac priviri ce ard
Și te-nconjoară ca un gard
De vorbe mute, căzând grele