și tu ai zâmbit
și eu am crezut
florile din luna mai sunt aceleași
am mângâiat pe creștet noaptea
și de atunci
în fiecare vis
apare un alt drum
mult prea înalt să-l putem termina
mult prea curând să-l putem începe
am plecat să iubesc departele
și departele s-a întristat
norii au ținut festin la ușa noastră
fricile toate s-au ghemuit în suflet
și tu ai zâmbit
și eu am crezut
în oftatul din care îmi luam aerul
în dorul de mamă
de prieteni
de frați
să mergem spre departele tău
ajungerea lui mă contopește cu tine
și poate că nu mai avem timp să ne frângem
și poate că nu mai avem timp să nu fim

iar tu vei zâmbi
iar eu te voi crede.