duminica cerul se odihnește
soarele îi spune poveștile de peste timp
cu poveștile triste cerul naște nori cenușii
atunci sunt ploaie și-mi iubesc pădurile
pe frunzele copacilor mi-e drumul
țin calea prin râu
să ajung în mare
acolo inima mea bate veșnic în inima ta
toate suspinele de dor sunt valuri
la țărm lacrimile devin pietre
nemuritoare
mângâiate de soare

duminica cerul se odihnește
soarele îi spune poveștile de peste timp
cu poveștile vesele cerul naște nori albi
e zâmbetul lui și eu sunt un nor alb
razele soarelui îmi sunt leagăn
adierea vântului mă duce printre alte zâmbete
o horă a veseliei bucură cerul
atunci, mărinimos, cerul ne dăruiește câte ceva
eu îi cer o hartă să călătoresc spre inima ta
e un drum colorat cu flori de câmp
udat cu apa de izvor
prin ochi de ciute cutreieră păduri
în capăt țărmul
norul alb - pescăruș solitar pe stânca veșniciei
în liniștea ei marea-și trimite la țărm
valul
mângâiat de soare

duminica cerul se odinește
norul alb e zâmbetul cerului
când soarele spune povești de iubire

sunt norul alb