Da... și astăzi m-au rănit, reproșul, ignoranța,
Premeditat presărate de mâna nemângâierii
Peste alternativele care îmi ucid speranța,
Îngropând-o sub zidul impenetrabil durerii.

Da... și astăzi mă întreb la fel de trist,
De ce toată această dependență sentimentală
A celui prea sensibil, în relația cu genul egoist
Care, cu greu admite reciprocitate minim zecimală?

Da... și astăzi, câteva lacrimi de cleștar
Izvorâte din sursa suferinței persistente,
Mi-au divizat chipul peste filele de calendar
Izbind în țărm de suflet, sentimente.