clipe trec fără zile care să le memoreze prezența.
ele se înveșnicesc singure prin simpla bătaie a pendulei
cînd în anumiți oameni se învîrtejesc veacuri
oameni lăsați anume de Dumnezeu
de a nu muri chiar după moarte
să lase singe din ființa lor
pe sculptură, într-un catastif


demult credeam că moartea e doar o jucărie
te poți juca cu ea strîngînd bănuții din urma mortului
îmi cumpăram o înghețată și rîdeam cu grai clipocitor
acum privesc moartea ca pe o soră caritabilă
ce mă are-n grijă marțea și-n orice zi de treișpe