mii de ploi cești cafele așteptare meteosensibilitate căutarea motivului pentru aprinderea țigării de foi m-adulmecă și pe mine ploaia furtuna și grindina altor primăveri pe la colțul blocului simt acum suflul dulce puternic al celor doi copaci înfloriți mov pal bine mirositori cândva o botanistă în vârstă mi-i arătase prin parcul de la palatul de lângă tăbăcăriei denumire latină puțin exotică n-o mai știu ba nu stați are chiar numele meu specia e botezată paulownia tomentosa mulți se miră când îi văd exemplarele în spania la periferiile orașelor noastre în zone rezidențiale din arad prin lângă casa albă parcul tomis sau la biserica sfinții îngeri din centrul buzăului îmi ridic palmele la ceafă bolborosește rapid un presso în nori și cad stropi din crengile înflorite suav specia se mai numește “arborele phoenix” soarbe nădușelile pământului după incendii scuipă picături tot mai mari tăria sa lichidă încă mai sfârâie ecou diluvian fierberea-n văzduh contenește se duce mai departe purtată de vânt aroma stârnită de ploaie fulgeră tună acum în depărtare m-auziți nu nu-mi convine peste ce oameni cad ploile rapide ori însorite cu flori îi trezesc degeaba cu-aroma brațele întinse în zbor clătinat așa că iau forma crengilor mă-mbrac în frunzele abia tăiate umblu la periferie ca într-o pădure nebună-nebună ud leoarcă degaj miros de tufe sălbatice din toate gardurile vii nivelate cu aparatul de tuns

mii de ploi sârme încurcate de-un mileniu pe stradă cabluri înaltă tensiune căzute clești târnăcoape truse de scule uitate pe trotuare muncitori amețiți și mitarnici măști de protecție pentru sudori paleții de plută cățărători pe schele discuții la asociațiile de locatari șpăgi să înceapă lucrările urgent natura iarăși o să se răscoale pe strada răscoalei pe la casa căsătoriei vrea să strice peisajul antropic s-o facă să fie sănătoasă mai șoptesc eu