enigma din frunzele toamnei imi poarta fiorii spre tine
vin sa te caut, sa-ti miros umbra pierduta
nestemata zambind din scoica luminii,
adun ultimele cuvinte sparte in cioburi si strig
iubirea cat un everest pentru tine

nu mai dor rimele imbatate-n romanta visarii
nici ciucurii grei ai uitarii departe
vezi ?pletele caisului mic se pierd in mirarea intaiului rod
si nu mai doare lumina prin porii deschisi ai ferestrei
degetele maini mele drepte nu mai stiu sa numere
zilele uitate de tine la coptul campiei
apa ce privea soarele intreaga zi
odihneste un nufar
in asteptare ma pierd pe curbele lui
arcuirile vietii din palma batuta de ganduri

asa cum ma aplec din umbra unui vis peste tine
ingheata urmele lasate de soare pe nisipul
de sub pasul tau zigurat, extins in ramura amurgului
ca o plecare fara cuvinte fara durere
palmele tale duc in caus inima acolo unde
intaia oara visul alb ne invesmanta cu tot
cu treptele ce urca dorul
in locul zidirii te iubesc