mi-ai reintrat în gânduri
precum aroma unui crâng de salcâmi
în pieptul dezvățat să respire

îmi rămâi printre bucățile de inimă
ca poezia unui lan cu maci de-abia înflorit
într-o dimineață cu adolescența în gene
și neuitarea sosită de la un clik distanță

în visul tău nici un înger nu mai e părăsit
și rostești mereu cuvinte
de vindecat lumina

eu tac
regretele își vâră unghiile în carne
ca atunci când afli
că ai lăsat cândva să treacă viața
pe lângă tine
și e prea târziu