Chiar dacă stăm în doi sub clar de lună
Și-aceleași vechi dorințe ne străbat
Nu știu de ce nu suntem împreună
Și calea noastră e un drum curbat!

Chiar dacă numărăm aceleași lacrimi
N-avem putere pentr-un nou recurs
Și nu mai știm egalul între patimi,
Ne este zborul inegal în curs!

Chiar dacă harta ne arată est,
Eșuând mereu pe alte coaste,
Așteptăm zadar ca fiecare gest
Să ne aducă iară zile faste!

De fiecare parte se înalță
Un zmeu bătut de alte vânturi seci
Și-adeseori pierdute-n alba ceață
Eu mă petrec atunci când spui că pleci!

Nici nu mai știu de ce ne despărțim
Și neuitarea duce-n țintirim...