stau întinsă pe spate
sub mine zace un nesfârșit de lume ninsă
adulmec urma căprioarei
tu, vânător alungi viscolul
pădurea ne cheamă
caut izvorul tu, vânător
calea vântului, casa pierdută și ea
nu mă ridic
plămânii mi s-au albit de dorul jocului
palmele se dezgheațâ în aerul tău
mă încalți cu urma iernii

îmi tai capul și-l atârni de-un nod
în lemn ochii sunt mirați
rămân negri