De ziua, soarele nu-l vezi,
Și-ai să-ți dorești o rază,
Și-a lui lumină ai s-o pierzi,
Durerea-mbrățișează.

Și noaptea, ascunsă de perdea,
De cauți mândra lună,
Tu ai piedut lumina sa,
Nu-i nimeni să ți-o spună.

Din noapte, ziuă ai să faci,
Neliniștită-n suflet,
Vei încerca să te prefaci,
Dar râsu-ți va fi urlet.

Atunci, iubito, ai să simți,
Ce simte Mircea acum,
Căci prețul meu, nu-s doi arginți,
Întoarce-te din drum.

În mine soare-ai să găsești,
Lumina în săruturi,
Și vraja lunii de dorești,
Din inimă să-mi scuturi.