nu e nimic imposibil acum
nici măcar uciderea lunii
e ziua în care îmi strâng patriile
într-o valiză
ce cuprinde doar 30 de kilograme
iar cea de mână 10 kilograme de ură
necesară conviețuirii mele cu neantul

e o bătaie crâncenă aici pentru
petele de sânge și de lumină
nimeni nu dă nimic pe cenușa copacilor

e ziua în care îmi smulg rădăcinile
și plec definitiv în brațele unui infinit strigăt...