lucrurile nu-s simple și clare când ai douăzeciși' de ani
și uite ăsta-i motivul pentru care
sunt tranșantă.

sunt întotdeauna rece și egală
cu mine.
nu-mi plac oamenii care mă laudă
pentru că niciodată nu știu cum
să le răspund

nici cei meticuloși cu gesturi repetate obositoare.
mi-a rămas pe creier imaginea aia
cu pulpa de piersică
zemoasă și îmbătătoare
mi-ai vorbit despre ea de m-au luat
grețurile facerii
nu mai contează la ce prostii mă gândeam

dacă sari pe mine din prima
sau dacă o să-mi vorbești la nesfârșit filozofic
despre relații eșuate
femei de care ți-e milă
pe care poate le-ai smucit sau le-ai întins prin cearceafuri


mă lasă rece
nu investesc zâmbete în străini
vezi tu, dragule, machiajul ăsta perfect nu se strică
decât când îmi plâng
morții.