Găseam în ochii-ți o lumină
Și-n trupul tău căldură-aveai,
Credeam că-n vara ce-o să vină
Plecăm din noi cu flori de mai.

Un fulger taie țesutul drum,
Ne-aruncă-n mări de compromis,
Te-am iubit vernal, atunci și-acum
Mai mult iubesc, dar ești un vis.

Dezbracă-mi norii, iar mă uimești
De câte ori cu raza ta
Aatât de simplu mă înflorești,
Mi-ai dat un chip, nu pot uita.

Prin ochii tăi mai văd și azi
Un sigiliu pe dorință,
Cu-atâtea flori în Mai îmi cazi
C-o ninsoare - biruință.

De când mi-e roua casă-n floare
Și setea-ți drum la sânul meu
Învârt eternul după Soare,
Mă prinzi în dans cu Prometeu...