deschid ușa exact
la paisprezece treizeci

și mai știu că are
o pisică mare
care nu-i motan

un hol luminat de un bec prăfuit
o mascare veche și scaunul cu trei picioare
scara cu balustradă zgâriată
și liniștea pe care
cuvintele se cațără anevoie

floriiin bă ia și mie trei țigări
nu-mi dă tu că n-am optâșpe ani
zi-i că am zis io

izul de cameră neaerisită
laolaltă cu mirosul de tocană de cartofi
cu fumul de țigară

o voce răgușită trece prin întrerupător
și împrăștie întuneric
cântecul fetiței se oprește instant