Harnică prin floricele,
Strânge nectar pentru miere,
De cu zori și până-n seară,
Umplând fagurii de ceară,
Cu mânuțele ei, mici,
Să aibă copii-voinici!
.
Abilă, meticuloasă,
Þese pânza mătăsoasă;
Mama-păianjen trudește,
Și un gândăcel pândește,
Să îi pice-n plasa fină,
Pentru puișori drept cină!
.
O furnică subțirică,
Merge-n zăvoi fără frică,
Să adune grăuncioare,
Cât este ziua de mare;
Firmituri, boabe de mei,
Pentru fetițele ei!
.
Duioasă, o mamă bună,
Și vrăbiuța adună:
Omiduțe, gândăcei,
Pentru puișorii ei,
Așteptând-o ca să vină,
Gușa să le fie plină!
.
Care mamă nu muncește
Și doarme, ori lenevește?
Am căutat peste tot,
Și fericită socot,
Căci toate trudesc de zor,
Doar pentru copiii lor!