Sunt plictisită ca un strugur copt
ce stă nepăsător cu bobu-n frunză
ca un minut ce-așteaptă ora opt
ca dintele ce mușcă-ncet din buză

Sunt plictisită ca un fel de dor
căzut pe gânduri dacă-ar fi să-i vină
să plece-n croaziere-n Labrador
sau face plajă-n propria grădină

Sunt plictisită ca un ceas cu cuc
ca un volum ce zace ca să zacă
ca un venit când n-am un’să mă duc
ca ruda cea bogată de… săracă

Sunt plictisită ca o fată mare
aproape vis aproape consumată
ca un bagaj uitat în Baia Mare
când baia mică este ocupată

Sunt plictisită ca un mărăcine
cu acu-n sus răpus de toropeală
iar dacă-ți scriu și mă gândesc la tine
e doar cât să nu mor de plictiseală