Eu nu mai știu în care nopți curbate
M-am rătăcit pe-o buză de lumină,
Când vântul de la nord prinde a bate
O candelă cu stele se înclină.

Eu nu mai știu, tu poate mai ții minte
În care vară, copți într-o iubire,
Ne-am tot sorbit din ochi fără cuvinte
Ș-am inventat din gesturi o vorbire.

De-ți amintești, mai pune alb la tâmple,
Între-amintiri și visele deșarte
Iubirea ce urma să se întâmple
E-o lungă răzlețire ce desparte.

N-a fost să fie, ori poate ar fi fost,
E greu de spus când anii te apasă,
Iubirea ce-și caută întruna rost
Stă scrisă într-un poem de acasă.