un demon poartă flacăra olimpică

genii și genuri se pierd

aștept nemâncat nemângâiat

de o pleoapă sau ceva letargic

care ar picura peste oasele mele

descărnate expuse uzului public

mâine eu nu știu poate vom vorbi cu

gestul tandru al epuizării lingând o matcă pietroasă

curgerea ei bolovănoasă

de parcă privirea mea lovește copaci

păsări și alte priviri

un demon aleargă iar flacăra lui doare

cuvinte fără rost îl însoțesc

unii spun că

eu clatin gânduri pe marginea lumii

de fapt aștept un curcubeu

între irișii mei

cumva peste frunte

măcar atunci când plâng