nu se pune niciodată virgulă între subiect și predicat


Plopul privind peste lume,
Vede-n depărtare,
Cum grațios, de sub culme,
Iese mândrul soare.
.
Suliți calde-n zi senină,
Răsfață pământul,
Iar o păsărică fină,
A început cântul.
.
Două vrăbii duc în cioc,
Paie, puf și scame,
Nu stau nicio clipă-n loc,
Că-s harnice mame.
.
Și ciorile negricioase,
Cară crengi în plisc,
Durând cuiburi sănătoase,
Fără pic de risc.
.
Mai în colo (corect încolo), în stejar,
Se aude tare,
Un trosnet punând pe jar
Întreaga suflare.
.
Foșnind iarba, o șopârlă,
Þâșni înspre vale,
Lăsând prin fire o dâră;
Groaza-i este mare!
.
-Ce se-ntâmplă, ce e oare?
Iscodi pe-o piatră.
Este o ciocănitoare,
-Ce scoarța o crapă!