Ce aș putea să îți mai spun
Când nu mai pot să îți vorbesc
Decât să cred ca gândul bun
O să-ți repete: „te iubesc”.

Cum am putea opri noi clipa
Când clipele sunt muritoare
Cum am putea opri risipa
Secundelor, când totul doare ?

De ce nu am decât cuvinte
Plutind firav, ca niște plute,
Pe un ocean de sentimente
Ce vor ca tu să le asculte?

Mă-nec în viața volburoasă
De nu apari, la orizont
Să te profili, prealuminoasă,
Ca unicul, iubitu-mi port.

Eu și cu tine, fată dragă,
Din ce în ce mai contopiți
O clipă cât o viață-ntreagă,
Să fim iar tineri și iubiți.