disperări și răsfăț
agățat într-un hăț
cu o moarte în blat
rătăcind prin palat
cauți titluri și sens
într-un straniu brec dens
să te zbați
și să bați
pe la porți căutând
explicând într-un rând
mii de gânduri poem
atârnat în cârlig ca un rece blestem
chiar de crezi că ești mic
și nimic
nu rămâne în urmă de pas
vreau să scrii la nimic înc-un ceas
și nimic cu nimic
ai să vezi
cum lumina se strânge-n cirezi
și-ai să ști c-ai rămas într-un gând
pentr-o clipă și nelăcrimând
ai să-ți spui că atâta-i destul
și să pleci spre nimic într-un sul
ca poem nenăscut sau ca lanț
și în pumn vei avea doar un șfanț.
Azi din moarte-ai învins înc-o stea
și amâni înc-un timp și vei vrea
înc-un titlu sau încă ceva
până în ziua în care sătul
de lumini ai să zaci
rezumat a fi mul
și-ai să taci.