agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-10 | |
pentru că femeia aceea a greșit când a zis
"lăsați poeții să vină la mine" acum primăvara castanii ei fac direct fructe și când trece pe trotuarele moi aude un fel de plâns dinspre margini și nu își mai poate vorbi – nici în gând -, nu își poate spune că nu-i caznă mai grea decât să imaginezi ceva ce odată a fost realitate [dar chiar așa? chiar așa, spuse ea și-și smulse gaura cheii din piept și din pleoapă] * cafeaua de după amiază înseamnă să-ți amintești - "mă duc să-mi spăl hainele, sufletul și apoi vin la tine" a spus, iar ea, ca-n orice poveste despre sfârșit, și-a desfăcut sternul – înseamnă lumina blocată în balamaua ferestrei [apleacă urechea, ascult-o un pic] * tu ești zgomotul, pacea [tu într-o bună zi vei fi vrabia care cântă în toiul furtunii] * și cum îți vine să scrii atunci când lucrurile încep să se-așeze, dar tu nu liniște vrei, tu nu, nu vrei liniștea, vrei plutirea și vrei să țină atât cât ești viu /măcar astăzi până la capăt până când 10 iunie 2013 nu va mai fi niciodată/ o, nu, tu nu vrei lucrurile să se așeze, tu scrii, te agăți, îți repeți că așa poți opri [doar tu și cu mine numai noi știm că la sfârșit va fi tot cuvântul]
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate