Gura și înjurătura

O-ntâmplare cam ciudată
Se petrece într-o gură;
Sus, pe limbă, cocoțată,
Aștepta o-njurătură.

Gura, bine zăvorâtă,
N-o lăsa deloc să iasă,
Dar sudalma, hotărâtă,
Începu așa, mieroasă:

– Gură dragă, dai crezare
Creierului cel mișel?
Vreau să ies un pic la soare,
Nu mai asculta de el!

Nu mă ține sechestrată
Și îți jur pe ce-am mai sfânt
Că mă voi întoarce-ndată!
Mă voi ține de cuvânt.

– Gura i-a răspuns, miloasă:
Ieși afară o secundă!
Sigur, nu ești mincinoasă?
Însă cine să-i răspundă?!

Căci aceasta a plecat,
Rătăcind pe drum, hai-hui,
Și-ntr-o clipă a intrat
În urechea nu știu cui.

De aicea, o morală
Se desprinde, pentru noi:
Vorba, dac-o scapi din gură,
Nu mai intră înapoi!

Proverbe

– Se știe, când pisica nu-i acasă,
Dansează șoarecii voioși, pe masă!...

Așa vorbea motanul înțelept,
Fiind al vorbelor cu tâlc adept.
Prin casă, nimeni nu se mai mira
Să îl audă cugetând așa,
Ca un motan ce a trecut prin viață.

Pisica lui, întoarsă de la piață,
A pus pe masă ce a cumpărat
Și a plecat grăbită, la vânat.
Văzând-o, înțeleptul a găsit,
Ca de-obicei, proverbul potrivit:
– Pisica, dacă are clopoței,
Să știi că nu va prinde șoricei!

Dar ea a prins și tare bucuroasă
C-un șoricel grăsuț s-a-ntors acasă!
Când l-a văzut, motanul a cerut
Să-i pregătească șoricel umplut.
Dar, vai! Ei nu-i plăcea acest meniu
Și ce-a gătit la cină nici nu știu,
Și nu contează… Sigur, altceva,
Iar soțului i-a explicat așa:
– Chiar tu mi-ai spus: „Ce ție nu îți place,
Ai grijă și nici altuia nu-i face!”

Morala:
Să nu urmezi proverbele chiar toate,
Căci unele pot fi interpretate!

Operații estetice

Joiana, văcuța cochetă,
Sătulă de viața-n cireadă,
Dorea să devină vedetă
Și lumea întreagă s-o vadă.

Prostuța era-ncredințată
Că n-are nevoie de minte,
Doar, fizic, să fie-nzestrată,
Așa că porni înainte.

Un bou-impresar a chemat-o
La el în birou, ca să-i spună:
„Ai șanse reale, măi fato,
Ai trup de vedetă. Ești bună!

Se vede c-ai uger frumos,
De-ți vine să-l sorbi din priviri,
Și coada ți-o miști grațios,
Doar buzele-ți sunt cam subțiri.

Fă rost de dolari, negreșit,
De vrei un locșor printre muze!
Te duc la un medic vestit,
Să-ți pui niște botox în buze.

Și vaca de ea-ncrezătoare,
Cu greu, rost de bani a făcut,
Dar boul, escrocul cel mare,
De-atunci, s-a făcut nevăzut.

Mesajul moralei e clar:
Dorindu-și să fie dotată
Cu buze umflate, ea chiar
Rămase cu buza umflată.