N-am să distrug nimic,
dimpotrivă,
nu mă ating de cer,
doar atât cât să-i simt limpezimea;
uite-l cum vi se scurge-n gamelă
și-l sorbiți ca pe o împărtășanie.

Înăuntru, toate sunt la locul lor
și acolo au să rămână.
N-am să le scot la suprafață,
nu doar pentru că le-aș feri de atingeri imunde.

Și, cum sunt tot mai aproape de miez,
este timpul să tac.