Bălți albastre, limpezite,
Tăceri în codrul umbros;
Nopți scurte și liniștite,
Doamne, cât e de frumos!
.
În seninul dimineții,
Firea-mută, se trezește;
Matinali sunt și sticleții,
Aurora ne zâmbește!
.
Niciun zgomot, nicio șoaptă,
Nu-i în poenița mică.
Dar voioasă, deodată,
Cântă dulce-o turturică!
.
Un sobor de păsărele,
Răspund în ecou, ușor,
Prin dosnice rămurele,
Cântă duios de cu zor!
.
Pășind abil, dar semeață,
Vulpea taie poienița,
A plecat de dimineață,
După un dejun, lelița!
.
O gânganie măruntă,
Ameți de atât verde!
Merge, șovăie, ascultă,
Și prin buruieni se pierde.
.
Clătinându-se-n cărare,
Un puiuț de căprioară,
Parcă pică în visare,
De așa splendidă vară!