agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am învățat să supraviețuiesc și așa ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-13 | |
nici o adiere nu trece pe-aici
memoria împrumută ceva din regretele celorlalți câtă căință să pot aduce și cui fiecare avem un loc al nostru secret unde reușim să ne lepădăm de viciul de a fi fericiți în această scorbură e o liniște săpată cu unghiile nu mai e loc de tandrețe și aer, degetele tale înfrigurate bat direct în inimă doar clopotari cu timpanele sparte reușesc să deschidă restul de cer care-a mai rămas de cuprins singurul loc în care mă refugiez e pumnul tău mic, închis ermetic, în care încap atâtea melancolii și ispite dincolo de acești pereți e o altă lume în care fiecare are câte un păcat de ispășit moartea scrâșnește din dinți ea e cea despre care n-am apucat să-ți vorbesc în spatele zilei, la fel de roșie, decupată din aerul gros nici amintirea ta nu se mai lasă îmbrățișată e tot atâta depresie câtă mai poate încăpea în cochilia unui melc cu picioarele retezate
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate