Ne-ai arătat atâta răutate
Și ne-ai mințit mereu cu bună știință
O faptă bună n-ai făcut din toate
Iar asta se numește neputință

Ai semănat furtună-n jurul tău
Și-acum primești disprețul meritat
Fiindcă le-ai arătat cât ești de rău
Și-acelor ce prea mult te-au creditat

În mintea ta ai născocit într-una
Atâtea rele încât n-am cuvinte
Ești mai otrăvitor ca mătrăguna
Și mult mai ticălos ca și-nainte

Te-au părăsit și cei apropiați
Ce n-au mai ascultat să le dictezi
Deși-n trecut ei îți erau ca frați
Care nici n-au visat c-o să-i trădezi

Și te-ai înconjurat doar de lingăi,
De profitori, escroci și șantajiști
Și-ai promovat atâția derbedei
Că s-a umplut pământul de „băsiști”

Când ți-a fost demonstrată neputința
Te-ai dus plângând la toți mai marii lumii
Care și-au dat atunci toată silința
Să dea crezare ție și minciunii

Numai că s-au convins acum și ei
Cât ești de mincinos și impostor
Și-ai mai rămas doar cu puțini lachei
Ce nu cred cât ești de „ciuruitor”

Însă când se vor dumiri și ei
Cât ești de egoist și-infatuat
Ai să rămâi și fără acei mișei
Neputincios și neajutorat