era fericită pentru că l-a acoperit
în seara anului trecut
sub acoperiș
puii au vorbit cuiburilor
multă vreme nu s-au uitat după el

învățător la facultatea răului de înălțime
căzut și obligat să rămână jos
era împărat în dulapul plin de cămăși
cu mâneci lungi proprietarul sfântului dar

avea o pușcă la umăr pentru pești
dar nu a împușcat niciodată apa
doar cerul
nu a uitat ruga tatălui său
la fiecare fereastră închisă
un paznic pentru ea
niciodată de ajuns

ultimul
sub tainele paginilor îndoite

oamenii se uitau la ei prin telescop
după fericirea lor întâmplarea nu mai conta
se iubeau pe acoperiș în vârful degetelor
un nebun și o desăvârșită