Erau așa, demult, odată
Doi muguri prinși pe-același ram,
Cu străluciri în ochi se cam
Pierdeau în vraja amânată.

Misterul lor a fost ucis
De-un fulger mult prea mânios,
Ne-nduplecat de glas duios
Sau poate doar așa-a fost scris:

Să îmi lucești pe cer din zori,
Până târziu, pe înserat,
Să ne iubim fără păcat,
Din ochi în ochi, din nori în nori...

Mi-ai dat floarea și petale
Să-ți zâmbesc în bob de rouă,
Ai scris pe cer c-atunci când plouă
Să mă-nchid în vis de soare.

Sunt doar o floare dintr-un rând
Că te privesc, te rog, mă ceartă,
Mă seceră și-apoi mă iartă,
'Nainte să mă vezi plecând.

O lacrimă îți las la poartă
Să-ți spună ea din gând în gând
Că te-oi visa cam până când,
Poate, mi-e scris în cruda soartă...