agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-20 | | Cică a fost o căpriță, Ce pe iezi îi sfătuia, Cum să se comporte dânșii, Când de-acasă va pleca. --------------------------------- Ea avea trei iezișori, Unul mic, doi mărișori, Dar obraznici, nu-i de șagă, Mi-a povestit Ion Creangă! . Odată, mama-sfătoasă, Vrând să plece de acasă, Le-a zis să se joace-n tindă Și ușa să n-o deschidă. . Să recunoască de-i ea, Un cântecel va cânta, Când s-o-ntoarce bucuroasă, Cu bunătăți pentru masă. . Însă un lup dușmănos, Chiar cumătru', flămângios, Asculta la colțul casei, Și cântu' îl învățase. . Când căprița a plecat, El se puse pe cântat; Însă iezii și-au dat seama, Că nu-i duios ca și mama. . Vocea-i suna răgușit. El limba și-a ascuțit, La un maestru-fierar Și nu a fost în zadar! . Cu glasul pițigăiat, "Trei iezi..." dulce, a cântat, Iar ieduțul cel mai mare, I-a deschis ușa. Stupoare! . Iedul cel mic, speriat, Sus, în horn, s-a furișat. Mijlociul, zăpăcit, Sub chersin a nimerit! . Lupul hain, hămesit, Pe cel mare l-a-nghițit; Îmbuibat și mulțumit, Pe chersin s-a odihnit. . Dar deodat' a strănutat! Iedul, să intre-n păcat: -Să ne trăiești sănătos! -A, ghiduș, aici mi-ai fost? . De ureche mi l-a tras, (Nu vă spun ce a rămas!) Se mai învârti un pic, Dar nu găsi iedul-mic. . Ca să facă râs de casă, Și caprei, inimă-arsă, Pereții, el a pictat Cu sânge sacrificat. . Capetele în fereastră, Când vine capra, acasă, Să creadă ea, împăcată, Cum cu drag, iezii, așteaptă. . Ieduțul ce a scăpat, Era tare speriat; Ușa grabnic a-ncuiat, Și pe plâns s-a apucat. . Ajungând capra-acasă, Cu hrană multă, gustoasă; Când văzu nenorocirea, Aproape să-și piardă firea! . Mezinul îi povesti: Cum plecă, nașul veni, Și-i deschise iedul mare, Iar apoi, jale, oroare! . Capra s-a mai liniștit, Și un plan a ticluit, Pe lup să-l căpătuiască, Durerea să-și potolească. . Hrană multă a gătit, O groapă a pregătit, Cu jar mult și cu surcele, Lupul să cadă pe ele. . Deasupra o rogojină, Scăunel din ceară fină; Când ceara se va topi, Lupu-n ea o nimeri! . Apoi o porni prin crâng, Să-l poftească pe nătâng. Îl găsi. (Ce i-a rânjit!) Și-i spuse ce a pățit. . Lupul, fals-îndurerat, Pe capră a consolat Și-o urmă tare spășit La praznicul pregătit. . Cum era pus pe mâncat, Simți foc și, speriat, A-ncercat să se ridice, Dar în groapă nimerise. . -Aoleuuu, cumătra mea, Scoate-mă, nu mă lăsa! Că mă arde jar fierbinte, Ustură, m-a scos din minte! . -Acum simți și tu, vezi bine, Cum arde inima-n mine, Că mi-ai mâncat copilașii, Nu așa se poartă nașii! . Apoi capra a cărat, Tot ce-n mână i-a picat: Crengi, o piatră, bolovan... Și-l îngropă pe dușman. . -"Crapă", iată-s împăcată, Eu sunt capra răzbunată! Caprele s-au bucurat, Căci de dușman au scăpat!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate