umbre peste mâinile mele
urme de noduri

se leagă poveștile mestecate scuipate
printre dinți de oameni înalți veniți de departe
se dezleagă apele conservate în oasele mele
ascultă

vine ziua
mâinile își iau nodurile la spinare
picioarele își pun plachiurile durerii
și
cărarea e la locul ei
și prin deșert...

nu tremura așa dragul meu câine
nu trebuie să latri
la urmatoarea bătaie de inimă
cineva îți va da de mâncare
noduri
umbre