dimineața
cu mult înainte de-a se ivi zorile
mă iau după cântecul țărmului
să ajung pe buza cărării
de unde
stelele se pot vedea cum se sting
ciupind în sufletul meu
câte-o coardă subțire
îndelung cântătoare
ca o nouă cărare-a clipei atinse
aprinse de-acum
pe dunga aceea a mării
de la marginea zării
unde-și are casa El
Infinitul meu

la prima sclipire de rază
din ușa mea
pe cerul memoriei
își face fereastră o stea
arzătoare
în albastru ultramarin


să-ți citesc/ citește-mi/ mai bine te las pe tine
dacă tu spui
ți-am listat
ai citit
și mi-ai spus
obraznicule
eu mi-am făcut de lucru cu scenele lor
ei s-au recunoscut
fiecare-ntr-un alt început





ard hărțile mele în labirint
trebuie să salvezi cât mai multe

width=600 height=400>







Constanța, 23 iunie, 2013
(obraznicul mănâncă praznicul)