Acum e vremea cea mai bună
să îmi țin dragostea
ca pe-o nostalgie din care noaptea se duce
înapoi în singurătate
să ispășească
gândurile
care stau între noi
ca niște coaste ce ademenesc numai cu frumusețe
suflete legate între ele
pentru puțin
căci dorința ajunge dezlegare
și drumul croiește prematur
ca din cuibul
acelor păsări
care visează să-i țină de urât celui mai de sus cer
fiindcă numai de acolo îl găsesc
irezistibil.