semn
poate pe ultimul meu poem
un stigmat ce nu se șterge
iubita cu tălpile goale merge
prin iarba cuprinsă de rouă
nu mai plouă
acum avem doi nori
la subțiori
și mi se pare
că Iisus apare
zidit în perete pe o icoană
sângerează din rană
în rana sufletelor noastre de învelire
în Mântuire

mi-a fost dat să port o cruce
de poeme
ce inima mai aproape de Crist îmi aduce