este doar o clădire abandonată în mijlocul trupului meu
ca o liniște oarecare
în care nu se mai iubește nimeni
cu ochii scoși
seara îmi deșurubează frigul rămas printre riduri
o altă foame de băut pentru locatarii morți de atâta viață
un punct crescut sub respirație
ascuțit în călcâiul îngerului strivit sub bunătatea oamenilor

dumnezeul
care și-a încălcat legea de a merge desculț prin grădina fiului său
se avântă mai departe
în deriva propriei priviri unde un singur ins a scufundat
o moarte

dar sacrificiul este doar un cuvânt amanetat iubitorilor de senzații patriotice
posesorilor de luciditate le este interzis să-și cumpere mândria
din magazinele second hand
aici doar restul lumii are voie să se îndoape
doar restul numărătorilor inverse și încă două trei minute dintr-o noapte
care ne-a călătorit prin oase
pentru că mâine primăria a decretat să fie foame
toată ziua

nu mă crede nimeni când le spun că am văzut moartea intrând în clădirea mea
sveltă
îmbrăcată într-un rochie verde avea palmele lungi
ei nu înțeleg că noi
nu am venit către nimic
niciunul
am căzut doar ca o tencuială veche peste fiecare în parte
și am construit încă o casă

în care nu se mai iubește nimeni

și l-am rugat
măcar în duminica asta să-mi lase mâna dreaptă
ca un răspuns
dat pe jumătate